BOMBĂNI (-ănesc), BOMBĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. 1 A mormăi, a vorbi singur, printre buze, încet și nedeslușit (în spec. spre a-și arăta nemulțumirea): o zi întreagă bombănea dacă se atingea cineva de ele (BR.-VN.); bombănea pe capră înjurînd (D.-ZAMF.) ¶ 2 A bolborosi: cutreeră țara bombănind rugăciuni (VLAH.); copilul se joacă... bombănind vorbe de tainic înțeles (SLV.) ¶ 3 A certa, a cicăli: țăranul e deprins... a bombăni muierea, a pișca copiii (JIP.) ¶ 4 🚜 A bîzîi (despre albine) (L.-M.) (MAR.) [onom.].