bon s.n. 1 Act care conferă deținătorului său dreptul de a primi sau de a beneficia de ceva. ◊ Bon de expediție v. expediție. ♦ Bilet provizoriu pe baza căruia se achită o marfă, un bun etc. Bon de materiale. 2 Notă care face dovada plății unei mărfi. ♦ Nota de plată în magazine, cu care se face dovada că marfa a fost achitată. Bon de casă. 3 Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sume împrumutate pe termen scurt sau mediu în vederea atragerii de fonduri private. • pl. -uri. /<fr. bon.