Definiția cu ID-ul 397230:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hîrtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].