Definiția cu ID-ul 836215:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BONCĂLUI, pers. 3 boncăluiește, vb. IV. Refl. și intranz. (Despre cerbi și alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – Et. nec.