bronza vb. I. 1 tr. (compl. indică obiecte metalice, lemn etc.) A acoperi cu un strat subțire (de vopsea) de bronz pentru a proteja contra coroziunii sau pentru a da un aspect plăcut, un reflex metalic etc. 2 tr., refl. A deveni sau a face să devină arămiu; a (se) înnegri în urma expunerii la soare sau la vînt. ◊ Ext. (despre oameni). Un tînăr care se bronzează la soare. • prez.ind. -ez. /<fr. bronzer.