Definiția cu ID-ul 1139754:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUDIU adj. (Mold., Trans. SE) Tînăr, crud, fraged, minor; naiv, copilăros. A: Ceia ce vor face silă a cuconi brudii. PRAV., apud TDRG. Ești brudiv și fără minte. DOSOFTEI, VS. Vei vedea, Măriia ta, că iaste un pruncu brudiu. CRON. 1689, 44r. Brudii și tinerele de vîrstă. CANTEMIR, HR.; cf. URECHE; DOSOFTEI, PS; DVS, 23r; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 41r; CRON. 1732, 33v. ◊ Fig. Ce cuvinte brudii sînt aceste? CANTEMIR, IST. C: Să știi că atunci am fost brudiu și n-am putut să învăț. S, 116v. // B: Să juca toți d-a valma ca niște coconi brudii. LET. 1758, 111r. Variante: brudiv (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; S, 116v). Etimologie necunoscută. Cf. ucr. brud „fir de păr abia crescut pe fața unui bărbat”. Vezi și brudatec, brudiesc, brudiește, brudior. Cf. brudatec, brudiesc, brudior, lud. adjectiv