BRUMĂ (pl. -me) sf. 1 🌦 Rouă înghețată și albă ca zăpada ce se depune în nopțile reci și senine pe plante, pe pămînt, pe case, etc.: a început să cadă ~ și să se rărească frunza lăstarului (BR. -VN.); proverb: cine se teme de ~ să nu sădească vie (ȚICH.) ¶ 2 Strat albicios ce acopere, ca bruma, unele poame (prunele, strugurii, etc.), numit în Mold. „promoroacă” ¶ 3 🌦 Chiciură, promoroacă ¶ 4 fig. Cantitate mică, neînsemnată: încep să-și ridice turmele și ce bruma le-a mai rămas (VLAH.) [lat. bruma].