Definiția cu ID-ul 1338705:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUBUITURĂ (pl. -turi) sf. Bubuit scurt de tunet sau de tun: se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare (ISP.); pr. anal.: se aud bubuituri în ușa compartimentelor (CAR.) [bubui].