BUCATĂ (pl. -ăți) I. sf. 1 O parte ruptă sau tăiată din ceva: ~ de pîine; ~ de lemn ¶ 2 Pr. ext. O parte dintr’un tot: ~ de drum; ~ de loc; ~ de vreme ¶ 3 Una din părțile din care e alcătuit un obiect ¶ 4 📝 🎼 Parte dintr’o operă literară sau muzicală ¶ 5 O unitate dintr’o cantitate mai mare de obiecte de același fel: o ~ de pînză, de postav, de mătase; cît cer pe o ~?; a vinde cu bucata, a vinde cu mărunțișul (pr. op. a vinde cu toptanul sau cu ridicata). II. BUCATE pl. 1 🍽 Mîncări gătite, feluri de mîncare: a pune sare ’n bucate; proverb: (a fi, a sta) în capul bucatelor, în locul de frunte; proverb: nu te amesteca ca mărarul (sau ca pătrunjelul) în toate bucatele ¶ 2 ‡ Alimente, provizii ¶ 3 🚜 Grîne, cereale (pe cîmp): dacă în ziua de Bobotează va bate crivățul, vor fi roade la bucate (ZNN.) ¶ 4 Vite, în spec. turme de oi: s’a tras cu bucatele încoace. ca și... alți mocani (CRG.) [lat. buccata „îmbucătură”].