bucea s.f. 1 (tehn.) Manșon metalic montat între două piese asamblate rigid sau între două piese în mișcare relativă, pentru a le proteja; bucșă. ♦ Cilindru de fontă care căptușește interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). ♦ (reg.) Țeava la pîlnie. 2 Scobitură într-o piesă de lemn în care intră capul altei piese cu care se îmbină. 3 Mecanism în care se prinde luminarea în sfeșnic sau candelabru. • pl. -ele. /lat. buccĕlla, -ae „guriță”.