BUCLUC, BOCLUC (pl. -ucuri, ‼ -uce) sn. 1 Băn. Trans. Gunoiu (în spec. de vită) ¶ 2 Încurcătură, belea; supărare, necaz: a da de ~; a băga în ~; a scăpa de ~; proverb: caută bocluc cu lumînarea aprinsă (ZNN.) ¶ 3 pl. Calabalîc, catrafuse, lucrușoare: își aveau ei buclucurile lor, ascunse în dosul stodoalei (GRIG.) [tc. bokluk].