BUDUROI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, în care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.