budă, buzi, s.f. – 1. Cocioabă, colibă. 2. Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei; latrină, closet, privată. ♦ (onom.) Bud, nume de familie frecvent în Budești, dar și în Groșii Țibleșului, Suciu de Sus, Tg. Lăpuș (1.941 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Buda, nume de familie frecvent în zona Băiuț, Cupșeni, Lăpuș, Tg. Lăpuș (2.275 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Din pol., ucr., rus. buda „colibă” (Cihac, DLRM); din rus. buda (MDA); cf. magh. buda (Galdi, cf. DER).