Definiția cu ID-ul 1272055:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buimac, -ă adj. (pop.; despre ființe) Care este amețit (de somn, de beție, de frică etc.), zăpăcit, năuc; (pop.) buimăcit, buimatic. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc (CR.). • pl. -ci, -ce. /cf. sl. veche боуи „sălbatic”, боуꙗкъ „nebun”.