buiurdiu s.n. (turc. înv.) Ordin al marelui vizir sau al unui pașă. Aveam de atunci fermanuri și multe buiurultiuri (VĂCĂR.). ♦ Ext. (în Țările Rom.) Ordin sau decret domnesc. • pl. -uri. și buiuruldiu, buiurultiu, buiorultiu, buiordiu s.n. /<tc. buyur(ul)du „ordin al guvernatorului unei provincii”.