bundă s.f. 1 Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați. ♦ (reg.) Blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. Așternu bunda sa pe oblîncul șelei (SADOV.). 2 Cojocel scurt, fără mîneci, din piele de miel, brodat cu fire de lînă colorată, caracteristic zonelor de nord ale României. • pl. -e. și (reg.) bondă s.f. /<magh. bunda.