BUNGET, bungeturi, s. n. Pădure deasă și întunecoasă; loc în pădure unde copacii sînt mai deși; desiș. Și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, pînă ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. SADOVEANU, O. V 181. Oamenii intrară în bunget și în curînd bărdițele prinseră a bate în tufele de alun. SADOVEANU, O. I 67. M-am rătăcit prin bungetul acelei păduri. ISPIRESCU, L. 96. – Accentuat și: bunget. – Pl. și: bungete (VLAHUȚĂ, O. A. II 171).