Definiția cu ID-ul 1339260:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNIC sm., BUNICĂ (pl. -ci) sf. Tatăl (mama) tatălui sau mamei, bună; proverb familiar: de cînd (a fost) bunicul flăcău, de cînd (a fost) bunica fată-mare, au trecut mulți ani de-atunci, e lucru foarte vechiu, e o poveste foarte veche.