BUNĂTATE ~ăți f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plină de bunăvoință; amabilitate. * Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Faptă bună; binefacere. * Fă-mi ~atea fă-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate bună. 5) pl. Mâncăruri și băuturi gustoase. [G.-D. bunătății] /<lat. bonitas, ~atis