Definiția cu ID-ul 1272680:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
burcă1 s.f. (reg.) Haină țărănească pentru bărbați, confecționată din stofa de lînă, asemănătoare cu o manta sau o țundră. ♦ Bundă din pănură groasă (verde), care se poartă iarna. ♦ Cojoc mare și mițos; sarică. • pl. -ci. /<ucr., rus. бурка, pol. burka, tăt. burke.