Definiția cu ID-ul 426271:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
burcă (burci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim’s Tartrs, Londra, 1823).