BURCĂ, burci, s. f. (Mold., Bucov.) 1. Haină lungă și largă de pănură groasă, neîmblănită, care se poartă iarna. Învălit într-o burcă mohorîtă, el sta pe podul vaporului, ghemuit lîngă catarg, și părea nepăsător de soarta ce-l aștepta. ALECSANDRI, la GHICA, S. 352. 2. Cojoc mare și mițos (de obicei cu mițele în afară); cojoc, bundă (1). Un om al meu... îmi aruncă în spate o burcă, îmi așază în cap o căciulă; și ne ducem în treaba noastră, fără să ne cunoască nimeni. SADOVEANU, Z. C. 144.