BURLUIU (pl. -uie) sn. 1 Lemn gros de 6-8 cm., găurit dealungul pînă aproape de unul din capete unde se face o gaură laterală; se pune în vrana butoaielor cu vin, ca să răsufle, mai ales cînd fierbe vinul RV. -CRG. ¶ 2 Gîtul pîlniei (🖼 675) ¶ 3 Gîtul crintei, pe unde se scurge zărul, cînd se frămîntă cașul ȘEZ. ¶ 4 Cilindru de sticlă la o lampă cu petrol, sticlă de lampă [comp. BURLAN].