Definiția cu ID-ul 1273719:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
butaș s.m. (bot.) Lăstar, frunză, fragment de rădăcină, tulpină, mugure detașate de planta-mamă, care, sădite în pămînt, în condiții favorabile de umezeală, lumină și căldură, produc rădăcini, formînd o nouă plantă. • pl. -i. /<magh. dial. bútás.