bute, buți, s.f. 1. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton: „Zice popa că nu be, / Și l-am prins la butea me” (Bilțiu, 2006: 229). 2. Recipientul de sticlă de la lampă, în care se ține combustibilul. ■ (onom.) Butean, nume de familie frecvent în zona Chioar. – Lat. buttis (DEX, MDA).