bute, buți, s.f. – 1. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton (ALRRM, 1971: 487): „Zice popa că nu be, / Și l-am prins la butea me” (Bilțiu, 2006: 229). 2. Recipientul de sticlă de la lampă, în care se ține combustibilul (Faiciuc, 2008). ♦ (onom.) Butean, nume de familie frecvent în zona Chioar (572 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Lat. buttis (DEX, MDA).