butelie s.f. 1 Vas, de obicei de sticlă, de diferite forme, cu gîtul lung, a cărui gură se astupă cu un dop, folosit pentru păstrarea, transportarea vinului, a altor lichide sau a unor materiale granulare sau pulverulente. Căpitanul scoase o butelie de Porto și un borcan de tutun (BART). ◊ Expr. A sta cu ochii (ca) pe butelie = a fi foarte atent, foarte vigilent (păzindu-se de hoți). Vigilență și justiție înseamnă să stai tot timpul cu ochii pe butelie (DIN.). ♦ Ext. Aragaz. A dat foc la butelie. 2 (electr.) Butelie de Leyda = condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice. 3 Recipient cilindric de oțel (cu supapă de închidere) destinat să conțină gaze sub presiune sau lichefiate (aer, oxigen, hidrogen, azot, metan, butan). • acc. și butelie. pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bouteille.