butoi s.n. 1 Vas confecționat din doage de lemn, din plastic, tablă etc., mai larg la mijloc decît la capete, folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor sau a unor substanțe solide, granulare sau pulverulente; (reg.) burlac. Mă împiedic de un butoi cu ciment (CAR.). Pivnițele... cu butoaie mari cît rezervoarele de petrol (CA. PETR.). ◊ (fam., glum.) Butoi fără fund = om lacom, care nu se mai satură (de mîncare, băutură, de bani etc.). ◊ Expr. A ieși din butoi = a bea peste măsură. A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită, înfundată. A mirosi a butoi v. mirosi. ◊ Compar. Gras și gros ca un butoi (ISP.). ♦ Conținutul unui astfel de vas. La nuntă s-a băut un butoi cu vin. ♦ Spec. Vas de lemn pentru păstrarea untului. 2 Expr. Butoi cu pulbere = regiune pe glob în care statele sînt în conflict continuu (putîndu-se declanșa o conflagrație). A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un conflict militar. 3 Partea cilindrică a pistolului, în care se introduc cartușele. • pl. -oaie. și (reg.) butoaie s.f. • /bute + -oi.