butonieră s.f. 1 Tăietură mică într-o stofă, într-o pînză etc., ale cărei margini sînt bine întărite și tivite, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture. 2 Mică tăietură la reverul unei haine bărbătești. ♦ Ext. Parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. O floare albastră la butonieră (CA. PETR.). 3 (chir.) Incizie de mici dimensiuni efectuată la nivelul unei structuri anatomice (peretele unei cavități, piele etc.) 4 (geol.) Depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de creste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. • sil. -ni-e-. pl. -e. /<fr. boutonnière.