buturugă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 304 / V: buturug sm, (reg) ~oagă / Pl: ~ugi / E: ctm butuc, butură + tumurug] 1 Rădăcină cu o parte din trunchi, rămasă după tăierea unui copac. 2 Rădăcină de tufa. 3 Bucată groasă și noduroasă de lemn Cf buștean, butuc, ciot. 4 (Fig) Om scurt și gras. 5 (Îs) Ca o ~ Fără semn de viață. 6 Larvă de rădașcă. 7 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 8 Melodie după care se execută buturuga (7).