buștean s.m. 1 Partea trunchiului unui copac rămasă după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pămînt, care se îndepărta uneori prin ardere; buturugă. ◊ Expr. A ajunge să bată buștenii = a deveni orb. ◊ Compar. Eu, săracan de mine, pîrlită ca un buștean (GORJ.). 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi. Auzeam uruitul ferăstraielor care tăiau în lung bușteni (CA. PETR.). ◊ (adv.; cu val. intensivă, sugerînd imobilitatea, insensibilitatea sau izolarea) De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean (POP.). ◊ Expr. = A (se) lămuri buștean = a fi sau a face pe cineva să rămînă nedumerit în urma unei explicații neclare. A fi (sau a sta, a rămîne mort) (ca un) buștean (negru) = a fi (sau a sta, a rămîne) neclintit, nemișcat, nesimțitor, fără vreun semn de viață. E greu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean (SLAV.). A dormi buștean v. dormi. 3 Butuc (la roată). • pl. -eni. și (reg.) buștihan, boștean s.m. /<săs. bumštam = germ. Baumstamm.