BĂLĂNEL, -EA, -ICĂ, bălanei., -le, adj. Diminutiv al lui bălan. Bate vîntu salcia, Se pornește tabăra, Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei Și la piept cu năsturei Și la față bălănei, Dă-mă, maică, după ei. SEVASTOS, C. 121. ◊ (Ironic) Olio, sorioară, Nu te supăra, Eu te-oi mărita După harap bălănei, Să sameni și tu cu el. ȘEZ. VI 116.