bănuiálă s.f. 1 Presupunere, supoziție; presimțire. O bănuială neîntemeiată. 2 Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva; presupunere că cineva are o vină sau o anumită intenție; suspiciune. Era cuprins de bănuieli. ◇ Expr. A nu-i fi cu bănuială, se spune pentru a exprima o scuză sau o părere de rău. 3 (reg.) Gelozie. • pl. -ieli, (înv.) -iele. /bănui + -eală.