bărbie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: pbl lp barbilia, -am (din bărbile „locul unde crește barba”)] 1 Parte a maxilarului inferior, care formează (la oameni) o proeminență sub buza inferioară. 2 Parte groasă sub barbă (la unele persoane) Si: gușă, gușuliță. 3 (Îc) ~ dublă Gușa de sub bărbie (1) la persoanele grase. 4 (Reg; îe) A lăsa ~ A face avere. 5 Partea cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. 6 (Lpl) Lame roșii și cărnoase care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 7 (Reg) Lobul urechii. 8 Bărbiță (1). 9 Bărbier². 10 Adâncitura de lângă muchea toporului. 11 Călcâi al toporului (sau al bardei). 12 (Pes; îc) ~ cârligului Curbă ieșită în afară în locul unde este îndoit cârligul undiței. 13 (Pes) Parte de sus a saltelei unei lese, pe care se îngrămădesc bolovani pentru a o ține în fundul apei. 14 (Pes) Pieptene al lesei. 15 (Pes) Dinți ai lesei. 16 (Pes) Guler al șețului la lesă.