❍BĂTUCI (-ucesc) I. vb. tr. 1 A bătători, a bate bine prin îndesare sau călcare ¶ 2 Trans. Bucov. A muia prin lovituri, prin bătaie ¶ 3 A scutura poamele, a le da jos lovindu-le cu bățul. II. vb. refl. A se toci, a-și face răni prin lovituri sau prin frecare: clonțul mi s’a bătucit (FR.-CDR.).