BĂTUCIT adj. 1 p. BĂTUCI ¶ 2 Bătătorit, călcat în picioare: verdeața ~ă se isprăvea deodată printr’o surpătură de pămînt (GRIG.) ¶ 3 Bătut bine, snopit în bătaie: ieșind Țiganul, ~ cum îi mărul (SB.) ¶ 4 fig. familiar ~ la cap, tîmpit: nu era pînă într’atîta ~ la cap, să nu priceapă (RET.).