bătălie s.f. 1 Luptă între armate, grupuri etc., desfășurată pe suprafețe întinse, într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat (care angajează forțe importante). Poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi (EMIN.). ◊ Fig. Viața e o bătălie continuă. 2 Fig. Efort, mobilizare pentru îndeplinirea unui scop. A inițiat o bătălie nemiloasă împotriva imposturii artistice. • pl. -ii. g. -d. -iei. /<ngr. μπατάλια, it. battaglia, lat. battalia, fr. bataille.