Definiția cu ID-ul 427672:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caiafă (caiafe), s. m. – 1. Ipocrit, fățarnic. – 2. (Arg.) Agent de poliție. De la Caifas, în rom. Caiafa (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178).