cale, căi s. f. Drum. ♦ Calea sâmbetei = distanță de drum care putea fi parcursă sâmbăta în afara Ierusalimului după rânduielile tradiționale ale iudeilor, adică 2.000 de coți (960 m). Pentru aceasta erau fixați niște indicatori în cele patru părți ale orașului; spre Betel, Betoran, Hebron și Ierihon. – Din lat. callis.