CANAVA, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.