CATADICSI, catadicsesc, vb. IV. Intranz. (Familiar sau ironic; mai ales în construcții negative) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). O auzise însă, căci în pragul incintei catadicsi să le dea răspunsul. PAS, L. I 282. Aș putea spune că țîțaca Leona niciodată nu catadicsea să intre în acest locaș închinat pîntecului. SADOVEANU, N. F. 23. Cuconașii din Ieși nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ Refl. (Rar) Cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie. ALECSANDRI, T. I 196.