CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp cuprinzînd 60 de minute; oră. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp îndelungat. La tot ceasul = într-una, mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curînd) = fără întîrziere, pînă nu e prea tîrziu. În ceasul al doisprezecelea = în ultima clipă. ♦ Spațiu parcurs în timp de o oră. Acest sat e la 3 ceasuri de București. ◊ Expr. A face un ceas bun pînă... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) pînă... ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi și care sînt determinate de cadranul și acele unui ceasornic; p. ext. bătaie a ceasornicului, cînd acele cadranului ajung la unul dintre cele 12 puncte principale ale cadranului. 2. Moment, clipă; timp, vreme. O, ceas al tainei, asfințit de sară! (EMINESCU). ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rău) = (în superstiții) moment norocos (sau nenorocos). (Să fie) într-un ceas bun! formulă prin care se urează cuiva succes cînd întreprinde ceva. A se da de ceasul morții = a se frămînta, a se zbuciuma. 3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic. ◊ Expr. A merge ca ceasul = a funcționa perfect. ♦ Aparat în formă de ceas (3), ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujbă religioasă săvîrșită la anumite ore din zi. – Slav (v. sl. časŭ).