CERDAC ~ce n. 1) Terasă cu balustradă și cu acoperișul susținut de stâlpi (uneori închisă cu geamuri) situată în fața intrării principale a unei case; pridvor. 2) înv. Construcție izolată, făcută pe o ridicătură de pământ sau pusă pe stâlpi, servind ca post de observație. 3) Acoperiș făcut deasupra unei fântâni. [Pl. și cerdacuri] /<turc. çardak