CERDAC, cerdace, s. n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlîc, așezat deasupra gîrliciului pivniței (la casele țărănești); galerie deschisă, mărginită de stîlpi (la vechile case boierești sau la mănăstiri). ♦ (Impr.) Balcon. 2. (Înv.) Clădire izolată, cu o singură încăpere, așezată pe o ridicătură de pămînt sau pe stîlpi înalți (servind ca post de observație). 3. Acoperiș de fîntînă. [Var.: ceardac s. n.] – Tc. çardak.