CETACEE (< fr. {i}; {s} lat. cetus) s. n. pl. Ordin de mamifere placentare care include speciile cele mai vechi și bine adaptate la mediul acvatic (ex. balena, delfinul, cașalotul). Au membrele anterioare transformate în palete înotătoare, iar cele posterioare sînt de regulă absente. Tipurile primitive păstrează unele caractere ancestrale, probabil de carnivor terestru. În România, resturi fosile se cunosc în depozitele sarmațiene.