CHELTUIALĂ, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele bănești oferite de cineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult. A intra la cheltuială = a fi obligat să cheltuiești mult. A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate, a chelfăni pe cineva. 2. (În contabilitate, la pl.) Rubrică unde se trec sumele cheltuite. 3. (În expr.) Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligată s-o plătească, pe baza unei hotărîri judecătorești, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipă, irosire de energie, de timp etc.