chiraleisa [At: CANTEMIR, HR. / V: ~rel~, ~lexa, ~arexa, ~aresa, ciuraleșa, ~ales / E: ngr ϰύριε έλέησον] 1 i (Mol) Formulă liturgică grecească (pentru „Doamne miluiește”) rostită de băieții (sau chiar și oamenii bătrâni) care însoțesc preotul când umblă cu botezul. 2 sf (Mar; îe) A umbla cu ~ A merge cu procesiunea, strigând chiraleisa pentru îndepărtarea vreunei nenorociri abătute asupra satului. 3 sf Litanie liturgică ortodoxă. 4 sf (Mit; pop) Duh necurat. 5 sf (Pop) Ființă fantastică.