CÍCLU (< fr., lat.) s. n., s. m. 1. S. n. Succesiune de fenomene, stări etc., care se realizează în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație pînă cînd se revine pentru prima oară la o situație asemănătoare cu cea inițială. ♦ Diagramă care reprezintă o succesiune de fenomene, stări etc. ♦ Durata unui c. (1). 2. S. m. Totalitatea valorilor succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ◊ C. pe secundă = hertz. 3. S. n. (TEHN.) Lanț complex de stări care se produc într-un interval de timp ce caracterizează evoluția unui anumit proces (ex. c. de pompare, c. de fermentație etc.) ◊ (FIZ.) C. ideal (sau c. Carnot) = c. teoretic reversibil de transformări prin care trece un gaz, format din două izoterme și două adiabate. C. Diesel = c. de funcționare a motorului cu ardere internă. C. Otto = c. de funcționare a motorului în patru timpi cu explozie. C. de histerezis v. histerezis. ♦ (MAT.) Cale închisă într-un graf. ♦ (INFORM.) Grup de instrucțiuni care poate fi executat repetitiv în cadrul unui program. 4. Sn. (GEOL.) C. geotectonic (orogenic) = ansamblul proceselor tectonice ce se succed și determină evoluția unui geosinclinal pînă la transformarea lui în catenă muntoasă. Principalele faze în această evoluție sînt: litogeneza, orogeneza și gliptogeneza. Cele mai cunoscute c.g. sînt: Caledonianul, Hercinicul și Alpinul. C. geochimic = mod de migrație a elementelor chimice în natură în decursul istoriei geologice a Pămîntului, în care acestea revin periodic în formație asemănătoare. Ex. c. g. al carbonului, în care acest element, aflat în plante, trece prin fosilizare în cărbuni, este restituit prin oxidarea atmosferei, de unde este iarăși asimilat de alte plante, pentru a începe un nou c. g. 5. S. n. C. geografic (sau de eroziune) = ansamblu de etape succesive în dezvoltarea reliefului, definit de geograful american W.M. Davis (1899), în care agenții externi acționează diferențiat și ciclic, realizînd aspecte de tinerețe, maturitate și îmbătrînire a reliefului. Există c. specifice fiecărei zone climatice, c. subteran și altele specifice fiecărui agent extern (carstic, glaciar, deșertic etc.). Noțiunea fost ridicată de geograful german H. Baulig (1928) la rang de teorie a geomorfologiei, avînd drept metodă de bază blocdiagramele. C. Bruckner = oscilație cu perioada de c. 35 de ani a principalelor caracteristici ale climei. 6. S. n. (CHIM.) Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 7. S. n. (BIOL.) C. de dezvoltare = ansamblu de fenomene în decursul cărora se realizează dezvoltarea unui organism, începînd cu prima diviziune a oului, continuînd cu maturizarea, reproducerea și terminînd cu moartea. C. biologic = circuit biologic. 8. S. n. (FIZIOL.) C. estral v. estral. C. Krebs v. Krebs. C. menstrual v. menstruație. 9. S. n. C. economic = discontinuitate a evoluției economice care conduce la o alternanță a perioadelor de creștere și depresiune economică. C. de exploatare = indicator care evidențiază dimensiunea perioadei de timp pentru care stocul de marfă, respectiv de materie primă, este acoperit. 10. S. n. Grup de producții (artistice) cu o temă comună. ◊ C. de conferințe = serie de conferințe unite sub o tematică generală comună.