CICLU, cicluri, s. n. 1. Lanț complet de fenomene, de stări etc. care se realizează într-un interval de timp anumit și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces. Ciclul M-B-M (= marfă – bani – marfă) are ca punct de plecare, la o extremitate a sa, o marfă și se încheie, la cealaltă extremitate, cu altă marfă, care părăsește circulația, intrînd în sfera consumației. MARX, C. I 162. ◊ Ciclu industrial = (în economia capitalistă) perioadă care cuprinde fazele: criză, depresiune, înviorare, avînt și care în timpul crizei generale a sistemului capitalist mondial se scurtează și se deformează, faza de avînt dispărînd și crizele devenind mai violente și mai distrugătoare. În linii mari, mișcările de ordin general ale salariului sînt reglementate în mod exclusiv de expansiunea și contracțiunea armatei industriale de rezervă, care corespund alternărilor periodice ale ciclului industrial. MARX, I 571. Ciclu anual = perioadă de un an în care pămîntul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar - perioadă de 28 de ani, după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămînă. 2. Totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu de conferințe (sau lecții) = serie de conferințe (sau lecții) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. Posturile de radio duc o acțiune susținută de. propagandă a ideilor marxism-leninismului, în care scop s-au introdus și cicluri speciale de conferințe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2654. ♦ Grup de producții literare care au o temă comună. Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continui ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18.