Definiția cu ID-ul 908027:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUDĂȚENIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter bizar, neobișnuit, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unei purtări etc.; originalitate, curiozitate, particularitate. Lăsase foștilor elevi amintirea unui om cu multe ciudățenii și stîngăcii. C. PETRESCU, I. I 12. 2. Lucru ciudat, întîmplare, apariție curioasă; bazaconie, drăcie, comedie. Îl privea din tălpi pînă în creștet ca pe o ciudățenie. – Pronunțat: -ni-e.